A şăptea culoare este nasul câinelui :)) Nu ştiu de ce îmi aduce aminte de Cartea cu Apolodor a lui Gellu Naum. O, daţi-mi voie să descriu, Măcar o parte din pustiu, Să spun în cîteva cuvinte, Cît e nisipul de fierbinte Şi cum nu vezi măcar un cort, Cum n-ai un mijloc de transport, Cum nu zăreşti un baobab Sau o colibă de arab Şi cum, pe-ntinderea pustie, Nu-i urmă de cofetărie Şi nici n-a existat vreodată Măcar un chioşc cu limonadă, Un Cico, o răcoritoare... Atîta doar: nisip şi soare.
Şi cum mergea Apolodor Şi se gândea, cuprins de groază: "Aicea îmi e dat să mor!" Dădu în calea lui de-o oază Cu umbră multă şi răcoare, Cu arbori năpădiţi de floare, Cu tufe mari, de iasomie, Cu apă bună, de izvor.
Şi a băut Apolodor Şi a cîntat de bucurie.
De sus, ascunsă lîngă cer, Pe creanga unui palmier L-a ascultat, întîi cu frică,
Iar el cînta fermecător, Cu glasul-i dulce, de tenor...
Şi ea simţi un început De sentiment necunoscut, Ceva între alean şi dor, O tulburare, un fior, Acel ceva, profund şi mut (În orice caz foarte plăcut) Pe care îl numim amor.
Ţinîndu-şi coada graţios Ea coborî pe creangă, jos, Şi, înclinîndu-se uşor Îi dărui trei portocale, O pungă plină cu migdale Şi-i spuse cu sfială: - Ia-le! Sînt toate, toate, ale tale...
Apoi aceeaşi maimuţică - De data asta fără frică Dar cu sfială şi mai multă - Îl întrebă cum se numeşte, (Ca orişice persoană cultă Vorbea, fireşte româneşte.)
Şi el a spus: - Apolodor...
Şi-atunci, aceeaşi maimuţică Şopti, roşindu-se uşor, Dar fără urmă de sfială: - Deşi sînt încă foarte mică (Abia la toamnă merg la şcoală) Nu am decît un singur dor: Să fiu soţie de tenor. Deci, dacă dragostea există Şi dacă nu doreşti cumva Să vezi o maimuţică tristă, Aş vrea să fiu soţia ta...
Şi i-a răspuns Apolodor: - N-aveam de gînd să mă însor, Dar, fiindcă dragostea există Şi nu mi-ar fi plăcut nici mie Să văd o maimuţică tristă, Sînt gata pentru cununie...
Apoi, ca doi copii cuminţi Ce vor să facă totul bine, S-au dus şi ei, cum se cuvine, Să ceară voie la părinţi.
Şi tata, domnul Cimpanzeu, - Altminteri, o persoană cultă Deşi se exprima cam greu - A spus: - Fetiţa mea, ascultă Un sfat de tată iubitor:
Ştii că stimez nespus de mult, Profesiunea de tenor, Am, pentru muzică, un cult (Visam, pe cînd aveam un an, S-ajung şi eu măcar sopran), Îmi place şi Apolodor
Şi nu mă port ca un tiran, Căci nu prea sînt, din fire, crud Deci aş putea fi de acord - Dar dînsul, după cîte-aud, Venind încoace, dinspre nord, Se duce către Polul Sud Şi-acolo e un ger cumplit. N-ai să rezişti! Nu-i cu putinţă... Vrei să te am pe conştiinţă?
De-aceea n-am să te mărit.
Pe urmă, doamna Cimpanzeu: Gîndind ca mamă şi femeie Găsi cu cale să încheie - Eu, dragii mei, nu pot să spun Decît atîta: Mă opun!
Şi ei, ca doi copii cuminţi Ce vor să facă totul bine, Au ascultat, cum se cuvine, De sfatul scumpilor părinţi.
Şi a plecat Apolodor.
Şi a rămas pe-o rămurică, Departe, suspinînd de dor O foarte mică maimuţică...
11 comments:
You just put a smile on my face on a day where everything is going crazy!
Love the detail you put into your work! Very impressive!
Very nice, great use of colors.
greart colors and patterns usage
how fun! wonderful colors and patterns! There's a lot going on, yet it's not busy or cluttered. it all comes together nicely in harmony.
She's fabulous! Looks like an artist! And the doggy is very cute :)
Fiica mea (asistenta mea de 3 ani), imi spune ca trebui sa incerc si eu sa fac ceva asa de frumos!
molto bello! bei colori e patterns e il cagnolino è un capolovaro di sintesi...ciao
Love all the different patterns.
Funny - and a very rare dog!
A şăptea culoare este nasul câinelui :))
Nu ştiu de ce îmi aduce aminte de Cartea cu Apolodor a lui Gellu Naum.
O, daţi-mi voie să descriu,
Măcar o parte din pustiu,
Să spun în cîteva cuvinte,
Cît e nisipul de fierbinte
Şi cum nu vezi măcar un cort,
Cum n-ai un mijloc de transport,
Cum nu zăreşti un baobab
Sau o colibă de arab
Şi cum, pe-ntinderea pustie,
Nu-i urmă de cofetărie
Şi nici n-a existat vreodată
Măcar un chioşc cu limonadă,
Un Cico, o răcoritoare...
Atîta doar: nisip şi soare.
Şi cum mergea Apolodor
Şi se gândea, cuprins de groază:
"Aicea îmi e dat să mor!"
Dădu în calea lui de-o oază
Cu umbră multă şi răcoare,
Cu arbori năpădiţi de floare,
Cu tufe mari, de iasomie,
Cu apă bună, de izvor.
Şi a băut Apolodor
Şi a cîntat de bucurie.
De sus, ascunsă lîngă cer,
Pe creanga unui palmier
L-a ascultat, întîi cu frică,
Iar el cînta fermecător,
Cu glasul-i dulce, de tenor...
Şi ea simţi un început
De sentiment necunoscut,
Ceva între alean şi dor,
O tulburare, un fior,
Acel ceva, profund şi mut
(În orice caz foarte plăcut)
Pe care îl numim amor.
Ţinîndu-şi coada graţios
Ea coborî pe creangă, jos,
Şi, înclinîndu-se uşor
Îi dărui trei portocale,
O pungă plină cu migdale
Şi-i spuse cu sfială: - Ia-le!
Sînt toate, toate, ale tale...
Apoi aceeaşi maimuţică
- De data asta fără frică
Dar cu sfială şi mai multă -
Îl întrebă cum se numeşte,
(Ca orişice persoană cultă
Vorbea, fireşte româneşte.)
Şi el a spus: - Apolodor...
Şi-atunci, aceeaşi maimuţică
Şopti, roşindu-se uşor,
Dar fără urmă de sfială:
- Deşi sînt încă foarte mică
(Abia la toamnă merg la şcoală)
Nu am decît un singur dor:
Să fiu soţie de tenor.
Deci, dacă dragostea există
Şi dacă nu doreşti cumva
Să vezi o maimuţică tristă,
Aş vrea să fiu soţia ta...
Şi i-a răspuns Apolodor:
- N-aveam de gînd să mă însor,
Dar, fiindcă dragostea există
Şi nu mi-ar fi plăcut nici mie
Să văd o maimuţică tristă,
Sînt gata pentru cununie...
Apoi, ca doi copii cuminţi
Ce vor să facă totul bine,
S-au dus şi ei, cum se cuvine,
Să ceară voie la părinţi.
Şi tata, domnul Cimpanzeu,
- Altminteri, o persoană cultă
Deşi se exprima cam greu -
A spus: - Fetiţa mea, ascultă
Un sfat de tată iubitor:
Ştii că stimez nespus de mult,
Profesiunea de tenor,
Am, pentru muzică, un cult
(Visam, pe cînd aveam un an,
S-ajung şi eu măcar sopran),
Îmi place şi Apolodor
Şi nu mă port ca un tiran,
Căci nu prea sînt, din fire, crud
Deci aş putea fi de acord -
Dar dînsul, după cîte-aud,
Venind încoace, dinspre nord,
Se duce către Polul Sud
Şi-acolo e un ger cumplit.
N-ai să rezişti! Nu-i cu putinţă...
Vrei să te am pe conştiinţă?
De-aceea n-am să te mărit.
Pe urmă, doamna Cimpanzeu:
Gîndind ca mamă şi femeie
Găsi cu cale să încheie
- Eu, dragii mei, nu pot să spun
Decît atîta: Mă opun!
Şi ei, ca doi copii cuminţi
Ce vor să facă totul bine,
Au ascultat, cum se cuvine,
De sfatul scumpilor părinţi.
Şi a plecat Apolodor.
Şi a rămas pe-o rămurică,
Departe, suspinînd de dor
O foarte mică maimuţică...
Post a Comment